مصحف الثريا

بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ لَآ أُقْسِمُ بِهَٰذَا ٱلْبَلَدِ ۝١

Nu, eu jur pe această cetate!

وَأَنتَ حِلٌّۢ بِهَٰذَا ٱلْبَلَدِ ۝٢

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

وَوَالِدٍۢ وَمَا وَلَدَ ۝۳

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

لَقَدْ خَلَقْنَا ٱلْإِنسَٰنَ فِى كَبَدٍ ۝٤

Noi am creat omul în neajuns!

أَيَحْسَبُ أَن لَّن يَقْدِرَ عَلَيْهِ أَحَدٌۭ ۝٥

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

يَقُولُ أَهْلَكْتُ مَالًۭا لُّبَدًا ۝٦

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

أَيَحْسَبُ أَن لَّمْ يَرَهُۥٓ أَحَدٌ ۝۷

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

أَلَمْ نَجْعَل لَّهُۥ عَيْنَيْنِ ۝۸

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

وَلِسَانًۭا وَشَفَتَيْنِ ۝۹

limbă şi buze?

وَهَدَيْنَٰهُ ٱلنَّجْدَيْنِ ۝١۰

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

فَلَا ٱقْتَحَمَ ٱلْعَقَبَةَ ۝١١

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْعَقَبَةُ ۝١٢

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

فَكُّ رَقَبَةٍ ۝١۳

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

أَوْ إِطْعَٰمٌۭ فِى يَوْمٍۢ ذِى مَسْغَبَةٍۢ ۝١٤

să ospătezi, într-o zi de foamete,

يَتِيمًۭا ذَا مَقْرَبَةٍ ۝١٥

o rudă orfană

أَوْ مِسْكِينًۭا ذَا مَتْرَبَةٍۢ ۝١٦

ori un sărman lipit pământului.

ثُمَّ كَانَ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلصَّبْرِ وَتَوَاصَوْا۟ بِٱلْمَرْحَمَةِ ۝١۷

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

أُو۟لَٰٓئِكَ أَصْحَٰبُ ٱلْمَيْمَنَةِ ۝١۸

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَٰتِنَا هُمْ أَصْحَٰبُ ٱلْمَشْـَٔمَةِ ۝١۹

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

عَلَيْهِمْ نَارٌۭ مُّؤْصَدَةٌۢ ۝٢۰

asupra lor un foc se va bolti.