مصحف الثريا

بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ وَٱلْفَجْرِ ۝١

Pe zori!

وَلَيَالٍ عَشْرٍۢ ۝٢

Pe cele zece nopţi!

وَٱلشَّفْعِ وَٱلْوَتْرِ ۝۳

Pe cel pereche şi pe cel nepereche!

وَٱلَّيْلِ إِذَا يَسْرِ ۝٤

Pe noapte când se împuţinează!

هَلْ فِى ذَٰلِكَ قَسَمٌۭ لِّذِى حِجْرٍ ۝٥

Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit?

أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِعَادٍ ۝٦

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi

إِرَمَ ذَاتِ ٱلْعِمَادِ ۝۷

şi din Imran, cetatea cu coloane,

ٱلَّتِى لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِى ٱلْبِلَٰدِ ۝۸

ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată?

وَثَمُودَ ٱلَّذِينَ جَابُوا۟ ٱلصَّخْرَ بِٱلْوَادِ ۝۹

Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale?

وَفِرْعَوْنَ ذِى ٱلْأَوْتَادِ ۝١۰

Şi din Faraon cu ţepuşele sale?

ٱلَّذِينَ طَغَوْا۟ فِى ٱلْبِلَٰدِ ۝١١

Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta

فَأَكْثَرُوا۟ فِيهَا ٱلْفَسَادَ ۝١٢

şi o umplu de stricăciune?

فَصَبَّ عَلَيْهِمْ رَبُّكَ سَوْطَ عَذَابٍ ۝١۳

Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei,

إِنَّ رَبَّكَ لَبِٱلْمِرْصَادِ ۝١٤

căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor.

فَأَمَّا ٱلْإِنسَٰنُ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ رَبُّهُۥ فَأَكْرَمَهُۥ وَنَعَّمَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَكْرَمَنِ ۝١٥

Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!”

وَأَمَّآ إِذَا مَا ٱبْتَلَىٰهُ فَقَدَرَ عَلَيْهِ رِزْقَهُۥ فَيَقُولُ رَبِّىٓ أَهَٰنَنِ ۝١٦

Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!”

كَلَّا ۖ بَل لَّا تُكْرِمُونَ ٱلْيَتِيمَ ۝١۷

Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul!

وَلَا تَحَٰٓضُّونَ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ۝١۸

Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul!

وَتَأْكُلُونَ ٱلتُّرَاثَ أَكْلًۭا لَّمًّۭا ۝١۹

Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea!

وَتُحِبُّونَ ٱلْمَالَ حُبًّۭا جَمًّۭا ۝٢۰

Voi iubiţi în neştire bogăţia!

كَلَّآ إِذَا دُكَّتِ ٱلْأَرْضُ دَكًّۭا دَكًّۭا ۝٢١

Nu, când pământul va fi făcut fărâme,

وَجَآءَ رَبُّكَ وَٱلْمَلَكُ صَفًّۭا صَفًّۭا ۝٢٢

iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând:

وَجِا۟ىٓءَ يَوْمَئِذٍۭ بِجَهَنَّمَ ۚ يَوْمَئِذٍۢ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَٰنُ وَأَنَّىٰ لَهُ ٱلذِّكْرَىٰ ۝٢۳

în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?

يَقُولُ يَٰلَيْتَنِى قَدَّمْتُ لِحَيَاتِى ۝٢٤

El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!”

فَيَوْمَئِذٍۢ لَّا يُعَذِّبُ عَذَابَهُۥٓ أَحَدٌۭ ۝٢٥

În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni,

وَلَا يُوثِقُ وَثَاقَهُۥٓ أَحَدٌۭ ۝٢٦

şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni.

يَٰٓأَيَّتُهَا ٱلنَّفْسُ ٱلْمُطْمَئِنَّةُ ۝٢۷

Suflete ostoit!

ٱرْجِعِىٓ إِلَىٰ رَبِّكِ رَاضِيَةًۭ مَّرْضِيَّةًۭ ۝٢۸

Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!

فَٱدْخُلِى فِى عِبَٰدِى ۝٢۹

Intră dimpreună cu robii Mei!

وَٱدْخُلِى جَنَّتِى ۝۳۰

Intră în Raiul Meu!