مصحف الثريا

بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ وَٱلنَّٰزِعَٰتِ غَرْقًۭا ۝١

Pe cei ce smulg cu tărie!

وَٱلنَّٰشِطَٰتِ نَشْطًۭا ۝٢

Pe cei ce trag cu gingăşie!

وَٱلسَّٰبِحَٰتِ سَبْحًۭا ۝۳

Pe cei ce înalţă cu uşurinţă!

فَٱلسَّٰبِقَٰتِ سَبْقًۭا ۝٤

Pe cei ce o iau înainte!

فَٱلْمُدَبِّرَٰتِ أَمْرًۭا ۝٥

Pe cei ce mânuiesc totul!

يَوْمَ تَرْجُفُ ٱلرَّاجِفَةُ ۝٦

În Ziua când cutremurul va cutremura

تَتْبَعُهَا ٱلرَّادِفَةُ ۝۷

şi altul asemenea îi va urma,

قُلُوبٌۭ يَوْمَئِذٍۢ وَاجِفَةٌ ۝۸

în Ziua aceea, inimile se vor îngrozi

أَبْصَٰرُهَا خَٰشِعَةٌۭ ۝۹

şi privirile se vor smeri.

يَقُولُونَ أَءِنَّا لَمَرْدُودُونَ فِى ٱلْحَافِرَةِ ۝١۰

Oamenii vor spune: “Vom fi iarăşi ce-am fost, noi, cei din groapă,

أَءِذَا كُنَّا عِظَٰمًۭا نَّخِرَةًۭ ۝١١

când putrede oase vom fi fiind?”

قَالُوا۟ تِلْكَ إِذًۭا كَرَّةٌ خَاسِرَةٌۭ ۝١٢

Vor spune: “Aceasta este o păgubitoare întoarcere!”

فَإِنَّمَا هِىَ زَجْرَةٌۭ وَٰحِدَةٌۭ ۝١۳

Un singur răcnet

فَإِذَا هُم بِٱلسَّاهِرَةِ ۝١٤

şi iată-i pe faţa pământului!

هَلْ أَتَىٰكَ حَدِيثُ مُوسَىٰٓ ۝١٥

A venit la voi spusa lui Moise?

إِذْ نَادَىٰهُ رَبُّهُۥ بِٱلْوَادِ ٱلْمُقَدَّسِ طُوًى ۝١٦

Domnul său l-a chemat în valea sfântă Tova:

ٱذْهَبْ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ ۝١۷

“Du-te la Faraon, căci este un ticălos

فَقُلْ هَل لَّكَ إِلَىٰٓ أَن تَزَكَّىٰ ۝١۸

şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui?

وَأَهْدِيَكَ إِلَىٰ رَبِّكَ فَتَخْشَىٰ ۝١۹

Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’”

فَأَرَىٰهُ ٱلْءَايَةَ ٱلْكُبْرَىٰ ۝٢۰

Apoi i-a arătat semnul cel mare.

فَكَذَّبَ وَعَصَىٰ ۝٢١

Faraon a hulit şi nu a dat ascultare,

ثُمَّ أَدْبَرَ يَسْعَىٰ ۝٢٢

apoi zorit a întors spatele.

فَحَشَرَ فَنَادَىٰ ۝٢۳

El şi-a adunat poporul şi i-a strigat:

فَقَالَ أَنَا۠ رَبُّكُمُ ٱلْأَعْلَىٰ ۝٢٤

“Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!”

فَأَخَذَهُ ٱللَّهُ نَكَالَ ٱلْءَاخِرَةِ وَٱلْأُولَىٰٓ ۝٢٥

Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum.

إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَعِبْرَةًۭ لِّمَن يَخْشَىٰٓ ۝٢٦

Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ءَأَنتُمْ أَشَدُّ خَلْقًا أَمِ ٱلسَّمَآءُ ۚ بَنَىٰهَا ۝٢۷

Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit?

رَفَعَ سَمْكَهَا فَسَوَّىٰهَا ۝٢۸

Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit;

وَأَغْطَشَ لَيْلَهَا وَأَخْرَجَ ضُحَىٰهَا ۝٢۹

El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina.

وَٱلْأَرْضَ بَعْدَ ذَٰلِكَ دَحَىٰهَآ ۝۳۰

Apoi a întins pământul,

أَخْرَجَ مِنْهَا مَآءَهَا وَمَرْعَىٰهَا ۝۳١

şi din el a dat la iveală apa şi păşunile.

وَٱلْجِبَالَ أَرْسَىٰهَا ۝۳٢

A pironit munţii,

مَتَٰعًۭا لَّكُمْ وَلِأَنْعَٰمِكُمْ ۝۳۳

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَآءَتِ ٱلطَّآمَّةُ ٱلْكُبْرَىٰ ۝۳٤

Când va veni Potopul cel Mare,

يَوْمَ يَتَذَكَّرُ ٱلْإِنسَٰنُ مَا سَعَىٰ ۝۳٥

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

وَبُرِّزَتِ ٱلْجَحِيمُ لِمَن يَرَىٰ ۝۳٦

Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă!

فَأَمَّا مَن طَغَىٰ ۝۳۷

Celui ticăloşit

وَءَاثَرَ ٱلْحَيَوٰةَ ٱلدُّنْيَا ۝۳۸

şi legat de Viaţa de Acum,

فَإِنَّ ٱلْجَحِيمَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ۝۳۹

Iadul îi va fi liman.

وَأَمَّا مَنْ خَافَ مَقَامَ رَبِّهِۦ وَنَهَى ٱلنَّفْسَ عَنِ ٱلْهَوَىٰ ۝٤۰

Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său,

فَإِنَّ ٱلْجَنَّةَ هِىَ ٱلْمَأْوَىٰ ۝٤١

Raiul îi va fi liman.

يَسْـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلسَّاعَةِ أَيَّانَ مُرْسَىٰهَا ۝٤٢

Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?”

فِيمَ أَنتَ مِن ذِكْرَىٰهَآ ۝٤۳

Ce le-ai putea tu aminti?

إِلَىٰ رَبِّكَ مُنتَهَىٰهَآ ۝٤٤

Întru Domnul tău este sfârşitul lui.

إِنَّمَآ أَنتَ مُنذِرُ مَن يَخْشَىٰهَا ۝٤٥

Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme.

كَأَنَّهُمْ يَوْمَ يَرَوْنَهَا لَمْ يَلْبَثُوٓا۟ إِلَّا عَشِيَّةً أَوْ ضُحَىٰهَا ۝٤٦

În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă.